” I’ll miss your smile, but I miss mine more “

Se întâmplă uneori să fii dezamăgit de persoana la care nu te aşteptai vreodată şi fix în momentul în care aveai, poate, cea mai mare nevoie. De fapt, dezamăgirea e aceeaşi, doar că se resimte mai puternic în situaţiile dificile. Şi atunci apar diverse stări. Agitaţia şi nervozitatea: “cum a putut să-mi facă aşa ceva? las’ că îi arăt eu!”, tristeţea şi frustrarea: “ce am făcut să merit asta?”. Negarea: “Probabil e o neînţelegere şi m-am grăbit să trag concluzii”. Aş vrea să spun şi nepăsarea, dar până acolo e cale lungă. Continue reading

Mother-daughter tattoos. Why not?

Mama mea nu a fost niciodată adepta tatuajelor şi din acest motiv nu mi-am făcut nici eu vreunul până la vârsta asta. Mi-am dorit mereu în secret, dar ştiţi voi genul ăla de ameninţări care încep cu “dacă vii cu aşa ceva acasă… ” :)) Aşa că a rămas genul de dorinţă “untouchable”. Dacă o să-mi iau inima in dinţi curând, îl fac fără să îi anunţ pe cei de acasă şi va fi într-un loc nu foarte vizibil. Surpriseee! Şi, acum că scriu asta, sunt curioasa ce va spune mama când va citi articolul… :)) Continue reading

Forever young #21

 

Ieri am împlinit 21 (wow, cum sună, DOUĂZECI ŞI UNU) de ani şi, ca de fiecare dată, mi-am întocmit în minte o listă cu ceea ce am învăţat în ultimul an despre mine, despre viaţă şi despre oamenii din jurul meu. Cumva simt că după 20 de ani încolo alerg pe o pistă descrescătoare şi că trebuie să trag cu dinţii de fiecare moment Continue reading