Anti-casa

Nu vreau să intru frumos în casa ta, pe la intrarea principală, aşa cum fac oamenii normali în mod normal.

Bat la uşă şi întreb curajoasă dacă e cineva acasă, dar înainte să ajungi să-mi deschizi, eu sar pe geam, pentru că am văzut deja că ești înăuntru.  Continue reading

Zidurile

Ea şi-a construit un zid în juru-i. O adevărată fortăreaţă. Se putea observa de departe; nu mulţi se încumetau să caute o crăpătură pe undeva pe acolo, să vadă dincolo de aparenţe, cu atât mai mult să încerce să escaladeze zidul acela imens.  Însă nu a fost aşa de la început. Continue reading

Rezoluţii pentru 2017

7:58 dimineața. 31 Decembrie. Deschid uşa din scara blocului şi mă izbește aerul sec şi rece de iarnă. Nu e zăpadă deloc şi din cauza asta n-am simțit așa cum trebuie nici sărbătorile. Am crescut, au dispărut si zăpada şi Moș Crăciun si odată cu acestea şi farmecul zilelor de demult. Sau poate că sunt eu prea morocănoasă în ultima perioadă şi asta îmi afectează şi percepția asupra sărbătorilor. În fine. Continue reading

Octombrie. Rece. O zi oarecare

Mamă şi fiu, deşi n-ai fi crezut asta la prima vedere. După-amiaza, în RATB.

Avusesem o zi lungă şi aşteptam autobuzul 178 către cartierul în care locuiesc. Simţeam că-mi cedează picioarele şi odată cu ele şi nervii. Nici vremea nu ţinea cu mine pentru că ploua cu picături mici şi dese. Continue reading

” I’ll miss your smile, but I miss mine more “

Se întâmplă uneori să fii dezamăgit de persoana la care nu te aşteptai vreodată şi fix în momentul în care aveai, poate, cea mai mare nevoie. De fapt, dezamăgirea e aceeaşi, doar că se resimte mai puternic în situaţiile dificile. Şi atunci apar diverse stări. Agitaţia şi nervozitatea: “cum a putut să-mi facă aşa ceva? las’ că îi arăt eu!”, tristeţea şi frustrarea: “ce am făcut să merit asta?”. Negarea: “Probabil e o neînţelegere şi m-am grăbit să trag concluzii”. Aş vrea să spun şi nepăsarea, dar până acolo e cale lungă. Continue reading