“Mulţi bărbaţi cumsecade au fost lăsaţi pe drumuri de o femeie” – Recenzie “Femei”, Charles Bukowski

Acum, când scriu articolul ăsta, îmi vine în minte versul lui Mărgineanu: “Femei… e plină lumea de nebune”. Cam aşa cred că s-ar rezuma, în câteva cuvinte, cartea “Femei” a lui Charles Bukowski.

Recunosc că nu citisem până acum ceva scris de el şi eram foarte curioasă să îl descopăr. “Dacă şi The Motans l-au menţionat în melodia lor, e clar; e ceva acolo şi trebuie să văd ce”. Atunci când am postat o poză cu cartea respectivă am primit diverse comentarii, ba că ar fi foarte tare, ba că nu e cine ştie ce, dar nu am vrut să citesc o altă recenzie despre ea sau despre opera şi stilul autorului per ansamblu, ca să fie o totală surpriză, ceea ce a şi fost. Titlul cărţii mă ducea cu gândul la o poveste romantică poate, dar ceea ce am descoperit pagină cu pagină, de la limbajul licenţios la acţiune, m-a intrigat.

Henry Chinaski, alter ego-ul autorului şi personajul-narator din “Femei” este un fost funcţionar de poştă în vârstă de 50 de ani, actual scriitor, care se teme de ratare şi de interacţiunea cu oamenii din jur, alcoolic (“Beam câte o stacană de whiskey şi o duzină de cutii de bere în fiecare noapte, în timp ce lucram”), amator de experienţe sexuale şi de femei în general. Pentru el, majoritatea sunt nişte “curviştine” cu diverse vicii, datorită cărora sexul este uşor de procurat, oricând, oriunde şi oricum, în ciuda aparenţei sale nu tocmai estetice şi a diferenţei foarte mari de vârstă dintre el şi partenere. Totodată, femeia care îi trece prin aşternuturi (şi îi vizitează şi sufletul uneori) este muza poeziilor sale.

Aleargă după femei, de care se plictiseşte extrem de repede odată ce-i intră în pat şi le descoperă “hibele”, aşa cum le numeşte acesta, dar îşi exprimă, într-un moment de cugetare, nevoia stângace de o oarecare afecţiune.

Relațiile umane sunt ciudate. Vreau să spun, ești cu o persoană o vreme, mănânci, dormi și locuiești împreună cu ea, stai de vorbă, mergi peste tot împreună cu ea și, deodată, totul încetează. Apoi urmează o scurtă perioadă de singurătate, după care apare o altă femeie și mănânci împreună cu ea și o f**i, și totul pare atât de normal, ca și cum tu ai fi așteptat-o pe ea și ea pe tine.

18142814_1357260674353215_1208819235_n

 

Se îndrăgosteşte de câteva ori, dar este cumva dezamăgit de femeile respective, pe care le dezamăgeşte şi el la rândul său, este fascinat de şi mai multe ori, dar fiecare început este pe cât de incitant (sau excitant), pe atât de obositor: Noile legături erau stimulatoare, dar însemnau și multă muncă. Primul sărut, primul f***t conțineau o oarecare doză de tensiune. Oamenii par interesați la început. Apoi, mai târziu, încet, dar sigur, încep să se arate toate hibele și nebunia.

Cartea aparţine realismului murdar, este scrisă simplu, obscen, fără niciun fel de cosmetizări, cu fraze scurte, dinamice, trecerile de la o secvenţă la alta fiind făcute surprinzător de brusc uneori. Dacă nu eşti un fan al acestui gen de scriitură, este foarte probabil ca “Femei” să ţi se pară o pierdere de timp, însă este o experienţă literară diferită, intrigantă, aşa cum am spus şi la începutul articolului, cu atât mai mult  cu cât Bukowski este un scriitor atât de sincer şi de nonşalant. Este o perspectivă atipică, poate, asupra sexului feminin al suburbiilor din Los Angeles-ul anilor ’70, dar nu numai.

Enjoy! 🙂

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *