Rezoluţii pentru 2017

7:58 dimineața. 31 Decembrie. Deschid uşa din scara blocului şi mă izbește aerul sec şi rece de iarnă. Nu e zăpadă deloc şi din cauza asta n-am simțit așa cum trebuie nici sărbătorile. Am crescut, au dispărut si zăpada şi Moș Crăciun si odată cu acestea şi farmecul zilelor de demult. Sau poate că sunt eu prea morocănoasă în ultima perioadă şi asta îmi afectează şi percepția asupra sărbătorilor. În fine.

M-am trezit la prima oră ca să-mi fac bagajul. Las Bucureștiul în urmă pentru câteva zile şi merg acasă, unde e liniște şi bine. Mi s-au anulat planurile pentru revelion în ultimul moment. La început mi-am zis “ce naiba, chiar rămân acasă? Ce ra**t! N-am mai făcut asta de ani de zile”. În cele din urmă, tocmai asta m-a făcut să mă bucur. Petrec prea puțin timp cu ai mei si știu că, deși s-ar fi bucurat să fiu altundeva, “la distracție”, înseamnă mult pentru ei sa ma aibă alături în zile ca astea. Uneori nici nu realizăm cât de afectați sunt părinții de faptul că ii privăm de prezenţa noastră. Dar viața își urmează cursul şi probabil nici nu vom şti cu adevărat ce simt ei până nu vom trece şi noi prin lucrurile astea.

Ideea e că gerul de afara m-a zguduit din amorțeala somnului şi a melancoliei în care mă cufundasem încă de seara trecută (între noi fie vorba, dau vina pe zodie pentru predispoziția către meditație si overthinking) şi mi-a dat o palma rece așa, numa’ bună sa mă facă sa mai scriu ceva si să-mi trasez niște linii la final de an, că tare delăsătoare am fost în ultima perioadă. Așa că las aici niște rezoluții pentru 2017, poate cineva se mai regăsește:

– începând cu 2017, îmi propun să fiu mai egoistă. Am să mă preocup mai mult de propria persoană şi n-am să mă mai las antrenată în situații care nu mă ajută pe mine, ca persoană, să evoluez spiritual, psihic şi profesional. 2016 m-a făcut cumva să las garda jos si să mă pun în plan secund. Ceea ce, evident, n-a fost prea bine

– am să încerc să nu mai judec un om/o situație etc. înainte să cunosc şi argumentele părţii respective. Nu știm niciodată prin ce au trecut alții si ce ii determină să fie sau să acționeze într-un fel sau altul. Cel mai ușor lucru pe care îl poți face este să arați cu degetul. Însă experiențele, deși sunt aceleași pentru mulți dintre noi, se simt în feluri diferite si au efecte la fel de diverse

– deviza “nu lăsa pe mâine ce poți face azi; lasă pe poimâine, că poate nu mai e nevoie” nu mai merge. Să visezi cu ochii deschiși e fain, dar nu se compară niciodată cu satisfacția pe care o obții atunci când îți dai jos fundul din pat, muncești si obții rezultatele visate. De fapt, stai, vise?! nu, nu trebuie să mai ai vise, ci obiective. Asta e foarte important

– Gelozia dusă uneori la extrem m-a afectat de prea multe ori în decursul ultimilor ani şi într-un fel sau altul, o sa învăț să-mi reprim niște instincte si ieșiri. Şi experienţele prin care am trecut m-au determinat să fiu aşa, dar să fiu impulsivă nu-mi aduce niciodată nimic bun. Iar ce e făcut sa fie, va fi oricum; încercând sa controlez tot ce se întâmplă în jurul meu pe planul asta, nu fac decât să mă afund în anxietate

– când oamenii se comportă de parcă nu le pasă de tine, crede-i. Eu am tendința să dau mult prea mult, crezând că schimb ceva într-o situație sau alta dacă arăt că am intenții bune. Ei bine, cei din jur pot să nu dea doi bani pe intențiile tale. Dacă ar fi avut ceva bun de gand, ți-ar fi arătat asta, fără niciun dubiu. Echitate, echitate in toate. All this bullshit about “love and give unconditionally” is a little overrated for the days we live in

– deschide ochii şi profită de o șansă atunci când ți se oferă. E foarte posibil să nu se mai întâmple asta a doua oară. Eu am tendința de a fi foarte nehotărâtă si e prea târziu atunci când in sfârșit decid cam ce aş vrea sau ce ar trebui să fac

– nu accepta compromisuri de dragul unor persoane temporare. Nu te irosi, viața e scurtă

– apucă-te de sport. Tu, Bianca, da! Nu mai da vina pe aliniamentul planetelor pentru faptul că îți e ţie lene sa faci mișcare :)))

– învață să spui “nu” atunci când ți-ai dori din tot sufletul să spui “da”, dacă ai dubii serioase. Deep down, you already know the truth

– așteaptă-te la ce e mai bun, dar pregătește-te pentru ce e mai rău

– acţionează cât mai rațional posibil. Nu poți să dai vina mereu pe biata inima pentru deciziile neinspirate. Se satură şi ea intr-o zi

– Calmul si răbdarea te pot scuti de multe neplăceri

– învață să pierzi. Pentru că eu nu prea știu să fac asta şi ar cam fi cazul să învăţ

Dacă mai stau să mă gândesc, mai apar niște obiective pe lista mea si nu e bine să fie prea multe; nu mă mai țin de ele. Așa că o sa închei aici şi merg sa o ajut pe mama cu pregătirile. Vouă vă doresc un an nou mai bun, cât mai aproape de cum vă doriți să fie.

2017, I’m ready!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *