Octombrie. Rece. O zi oarecare

Mamă şi fiu, deşi n-ai fi crezut asta la prima vedere. După-amiaza, în RATB.

Avusesem o zi lungă şi aşteptam autobuzul 178 către cartierul în care locuiesc. Simţeam că-mi cedează picioarele şi odată cu ele şi nervii. Nici vremea nu ţinea cu mine pentru că ploua cu picături mici şi dese. Continue reading

” I’ll miss your smile, but I miss mine more “

Se întâmplă uneori să fii dezamăgit de persoana la care nu te aşteptai vreodată şi fix în momentul în care aveai, poate, cea mai mare nevoie. De fapt, dezamăgirea e aceeaşi, doar că se resimte mai puternic în situaţiile dificile. Şi atunci apar diverse stări. Agitaţia şi nervozitatea: “cum a putut să-mi facă aşa ceva? las’ că îi arăt eu!”, tristeţea şi frustrarea: “ce am făcut să merit asta?”. Negarea: “Probabil e o neînţelegere şi m-am grăbit să trag concluzii”. Aş vrea să spun şi nepăsarea, dar până acolo e cale lungă. Continue reading