El. Ea. Ei. Gânduri la ceas de noapte…

El şi Ea. Ea şi el. Două tsunamiuri care se regăseau într-o armonie aproape perfectă. Două suflete care vibrau pe aceleaşi note. Două jumătăţi defecte care se contopeau în mod abastract într-o formă perfectă. Două pietre tari care clădeau un adăpost, din ruine pe care mai înainte le creaseră. Două nebunii care se anihilau reciproc. Două personalităţi previzibil de imprevizibile. Două părţi ale aceluiaşi întreg  dureros de frumos. Două caractere tari, slabe în inimitatea lor. Doi copii îndrăgostiţi de aceeaşi viaţă, cea trăită împreună. Două vise diferite care completau acelaşi peisaj.  Două viziuni diferite ale unui viitor identic. Ei… o mască şi un chip.

Două inimi. O poveste. Fără happy end. Nu e o poveste desprinsă din cărţi sau filme. Ea. El. O lacrimă. Sau mai multe. Tăcere. Nimic…

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *