Live Pe Plajă şi Vama Veche – bifat

M-am întors de câteva zile de la mare şi de atunci tot intenţionez să scriu un articol despre cele două locuri în care spuneam că vreau să ajung – la Live Pe Plajă şi în Vama Veche, însă am fost reţinută de diverse chestii. Ieri, spre exemplu,  am făcut primul tort din viaţa mea şi, ce credeţi? a ieşit delicios. Iar asta nu o spun eu, ci persoanele care l-au gustat. Dar, ca să nu mai zăbovesc, trec la subiect:

Am luat parte la toate cele 3 zile ale Europa FM Live Pe Plajă şi pot spune că a fost o super experienţă. Încă de când m-am apropiat de locul în care era amplasată scena, mi s-a făcut pielea de găină. Am ajuns ceva mai devreme, iar artiştii repetau. Puteam jura că în momentele alea sunetul a ajuns “din difuzoare până în sânge”, cum bine zicea o formaţie de la noi.  De remarcat au fost amploarea întregii construcţii şi modul în care a fost organizat evenimentul – până în cel mai mic detaliu. Am fost impresionată chiar şi de intro-urile audio şi de efectele vizuale ale spectacolului. Plaja a fost ocupată la propriu pentru că s-a adunat acolo o mare de oameni entuziasmaţi – tineri, famiii cu copii mai mici sau mai mari care fredonau cele mai cunosute versuri ale momentului, dar şi piese din categoria oldies but goldies. Am încercat să cuprind întreaga imagine într-o singură poza, dar nu am reuşit.

Cele mai bune performanţe de la Live Pe Plajă au fost, după părerea mea, cele ale Fly Project, Vunk, Voltaj, Delia, Loredana, Les Elephants Bizzares şiiiii last, but not least, Carla’s Dreams – the gods. Trebuie să recunosc, cumva uitasem că băieţii de la Fly Project mai există în peisajul românesc, însă au făcut un super show. Lumea dansa, cânta şi filma în acelaşi timp – o întreagă nebunie. Iar melodiile cu care am crescut mi-au fost imediat reamintite. Delia – o artistă “nebună”, în sensul bun, şi “delicioasă”, cum îmi place mie să îi spun. Dan Bittman a întâmpinat ceva probleme cu negativul, însă a dat dovadă de un real profesionalism, pentru că nu a schiţat nimic în vreun moment şi a cântat într-un mare fel “Şi îngerii au demonii lor”.

Nu ştiu cum să îmi ascund entuziasmul referitor la formaţia asta… De fapt nu mai încerc să îl ascund deloc: cei de la Carla’s Dreams mi-au cucerit inima iremediabil!!! Au fost wow! Super, mega tari! Pe ei mi-am dorit cel mai tare să îi ascult live şi nu regret nicio secundă. Am ţopăit şi urlat ca o nebună în momentul în care am auzit primul “Wop, eroina” şi, thank God, au cântat toate hiturile lor, unele dintre ele chiar de două ori. În momentele alea cred că putea să mă lovească o rachetă şi aş fi murit fericită. :)))))) Just kidding.

Ar fi multe de povestit despre acest eveniment, dar cel mai bine ar fi să vă convingeţi singuri şi să veniţi şi voi la anul. Poate facem o gaşcă mare. 🙂

În Vamă nu am putut sta prea mult, dar mi-am dorit tare mult să merg la Stuf într-o seară măcar şi aşa am şi făcut. După prima seară de Live, am dat o fugă acolo. La insistenţele lui Andrei, mi-am luat haine groase pentru că “la Stuf trebuie să stai toată noaptea ca să simţi vibe-ul şi se va face frig”. Nici nu am ajuns bine acolo că i-am şi mulţumit pentru sfat. Ce se întâmplă acolo e cam greu de exprimat în cuvinte, cel mai bine e să mergi acolo ca să simţi – atâta energie, libertate de a fi aşa cum vrei tu să fii, bucurie şi prietenie într-un singur loc cum sincer nu am văzut în altă parte. Am stat până la răsărit, deşi mă dureau picioarele îngrozitor după o noapte întreagă de zbenguială, iar soarele s-a jucat puţin cu noi, pentru că întârzia să apară.

Nu ştiu cum e Vama ziua, nu ştiu cum e Vama dacă stai acolo pentru mai mult de câteva ore, însă îmi doresc cu siguranţă să revin şi să văd tot ce e de văzut.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *